La sosire ne a intampinat cu bratele deschise o romanca deosebita, Laura, careia vreau sa i multumesc pentru caldura cu care ne a gazduit in prima zi si pt tot sufletul pe care la pus pentru noi pe toata durata sederii noastre de pana acum.
In prima zi de spitalizare am dat in camera peste o familie de romani pe jumatate, foarte simpatici de altfel ,care au facut si pe translatorii la povestile lungi de genul istoricului bolii.
Oricum cam toata lumea stie engleza sau macar intelege, cu exceptia tipei de la inregistrarea in spital... In prima zi am apucat sa cunosc mai bine cladirea si imprejurimile, asistentele, regulile, camera de joaca, mersul lucrurilor. Conditiile sunt incomparabile cu ce vezi la noi. Printre altele, curatenie, dezinfectant la usa, saloane cat un apartament, cu 2 paturi ajustabile si cu buton de chemat asistentele, grup sanitar, bucatarie utilata dar comuna pe holul principal, apa, suc, borcanase pt copii cu papa, pampers, servetele umede, totul la discretie. Dar cei mai importanti sunt oamenii, saritori, dispusi sa te ajute cu zambetul pe buze si fara sa astepte ceva in schimb, fara fete satule de ceea ce fac si care te servesc cu scarba sau doar pt ca asa trebuie sau sa scape repede de tine.
Peste tot in spital sunt locuri de joaca sau locuri mai speciale, mai interesante pt copii de genul un acvariu, un trenulet, autobuz, cusca cu leu, vapoare, tot felul de machete.
A doua zi am fost programati la irigografie, care din pacate nu sa putut face pt ca Robi nu a fost pregatit in prealabil si a fost full astfel ca nu au putut introduce nici o substanta de contrast. Era funny ca de fiecare data cand era m trimisi prin te miri ce parte a cladirii descopeream locuri de joaca noi la care ne opream putin la intoarcere spre marea bucurie a lui Robi. Tot azi am intalnit o alta romanca simpatica Elvira, asistenta la anestezie, si care ne a asigurat ca ne putem baza pe ea atat pt traduceri cat si pt orice probleme. In salon intre timp sa mutat o familie cu baietelul diagnosticat cu neuroblastom si care tocmai fusese operat pt a rezecta tumoarea principala de la glanda suprarenala dreapta. Am avut ocazia sa aflu cum merge treaba pe aici la oncologie si sa compar cu ce este in Romania.
A treia zi a fost cea mai cumplita cu mai multe runde de plans incepand cu dimineata la clisma, continuand cu irigografia si terminand cu incercarile de a pune fluturasul.
Azi am discutat cu doctorul despre operatia de maine, despre riscuri, despre anestezie, despre necesitatea ileostomei si cu inima cat un purec ma gandesc la ziua de maine(vineri)... Am aflat ca e posibil sa nu fie megacolon, dar ca biopsia va elucida acest lucru.
Am sarit peste plimbare direct in pat si am adormit pe la ora 6 dupamasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu